Autenticitatea reprezintă capacitatea de a ști ce simțim, să fim în contact cu corpul nostru. Este capacitatea de a putea să exprimăm cine suntem și să ne manifestăm așa cum suntem în activitățile pe care le desfășurăm și mai ales în cadrul relațiilor. Autenticitatea este în linii mari congruența dintre gând, vorbă, faptă. Ceea ce trăim pe interior să reflecte comportamentele noastre, gândurile, alegerile și felul în care ne purtăm în lume.
Autenticitatea este o nevoie fundamentală a tuturor oamenilor, însă ea se poate dezvolta doar daca o altă nevoie esențială a fost îngrijită, și anume nevoia de atașament adică de contact, de apartenență. Aceste doua nevoi se cristalizează de la vârste foarte fragede, cea de atașament fiind dominantă la începutul vieții și reprezentând fundamentul pe care cealaltă se poate contura. Când însă manifestarea propriului sine și exprimarea propriului adevăr și tendințe amenință cu pierderea relației de atașament, copilul va înțelege că a fi el însuși este greșit și deci își va inhiba primele pulsiuni de a se poziționa în concordanță cu propriile nevoi/ dorințe. Astfel ajungem la vârste adulte să ne suprimăm autenticitatea și propriile emoții pentru a salva relațiile cu persoanele semnificative de care depindem. Astfel înțelegem că pentru a putea fi noi înșine trebuie să plătim un preț prea mare.
Dar dacă la vârsta copilăriei, nevoia de atașament asigura supraviețuirea și nu ne puteam lipsi de ea, oare azi la vârsta adultă ce ne împiedică să ne exprimăm liber propriul adevăr, propria trăire?
Autenticitatea vine după o buna cunoaștere de sine care presupune identificarea nevoilor, a dorințelor, a limitelor, a calităților, intereselor, punctelor slabe, a valorilor și a direcției în care mă îndrept. O persoana care se trăiește pe sine, care se află la cârma vieții sale va avea o cunoaștere ridicată de sine. Apoi vine partea în care tot ceea ce știu și simt despre mine să pot exprima în exterior și sa mă pot alege cu toate ale mele în orice context. Asta înseamnă să fii autentic.
Dar autenticitatea nu presupune absența nevoii de conexiune, de atașament care sunt nevoi fundamentale. Când alegem să fim autentici, alegem adevărul, alegem să admitem că da, avem aceste nevoi într-o anumită măsură. Autenticitatea are un preț. O viață cu sens, împlinită, departe de idei iluzorii ori așteptări nefondate din partea celorlalți. Mai mult decât atât, autenticitatea presupune aruncarea pânzei de siguranță, a confortului emoțional, uneori chiar a persoanelor care pentru un timp au reprezentat bucăți din noi. Autenticitatea îndeamnă la alegeri dureroase uneori, atât pentru noi, cât și pentru ceilalți, însă ceea ce mobilizează este urgența trăirii în acord cu ceea ce suntem cu adevărat. Cercul se strânge mult ca o pâlnie prin care pot trece doar cei cu care chiar ne întâlnim într-un punct comun, lângă care experimentam o conexiune adevărată și profundă.
Autenticitatea are gustul despărțirii de ceea ce ar fi putut fi și nu a fost, al deziluzionării și acceptării necondiționate a ceea ce este.
Dar fructul este întotdeauna savuros. Tu ți-l oferi?