Procrastinarea nu este relaxare

Amânarea e epuizantă. Relaxarea este restaurativă.


            Amânarea este atunci când suntem imobilizați de frică si insecuritate. Relaxarea este atunci când putem fi și chiar fără frică. Fără rușine. Fără să simțim că trebuie să facem ceva productiv pentru a fi demni.


            Amânarea este un semn că nu ne simțim în siguranță. Că sistemul nostru nervos s-a transformat într-o stare de îngheț. Poate pentru că listele noastre de lucruri de făcut sunt prea lungi sau așteptările noastre prea mari. Poate pentru că suntem în mijlocul unei pandemii și nu putem vedea oamenii pe care îi iubim. Sau poate că ceea ce facem nu este văzut de persoanele cele mai dragi nouă. Procastinarea este doar un efect al unei nevoi fundamentale care a fost neglijată. Nevoia de validare și acceptare poate de una dintre cele mai importante persoane din viața mea. Oricât de mult sens am da activitaților pe care le facem, faptul că nu sunt recunoscute de cineva semnificativ are efectul de îngheț. Ne stoarce de resurse și ne blochează din a mai acționa.

 

Explicația psihologică a acestui comportament obișnuit, dar irațional este că, evitând disconfortul emoțional al angajării în comportament, amânarea oferă o ușurare temporară sau o evadare. Sarcina ar putea fi anulată, dar cel puțin confruntarea cu emoția negativă este evitată. Lucrurile mai ușoare și mai distractive ne încurajează să stăm departe, cel puțin momentan, de ceea ce trebuie făcut. Aceasta este principala problemă: amânarea este un comportament de evitare. Este evitarea a ceva aversiv prin ocuparea gândurilor tale cu ceva ce ai prefera să faci și care este disponibil chiar acum, fără a ține cont de viitor. Poate fi văzut ca un conflict între ceea ce vrei să faci acum și ceea ce ar trebui să faci pentru viitorul tău. Pe scurt, este o dificultate de reglare emoțională, nu una de gestionare a timpului.

 

Îți poți gestiona emoțiile în moduri diferite odată ce ești conștient de sentimentele tale. Aceasta înseamnă nu numai reglarea afectului negativ ca în exemplul, ci și reglarea afectului pozitiv, încercând astfel să găsiți modalități de a face activitatea o experiență mai pozitivă. Un sfat este să vă reamintiți că activitatea este călătoria pentru a atinge obiectivul. Acest scop ar putea fi suficient de util pentru a suporta puțină îndurare.


            Am petrecut ore intregi, blocată într-un ciclu de amânare și hiperproductivitate compensatorie. Mereu ganduri critice, multă presiune, vinovație, revoltă, copleșire și întrebări de ce și până când, care nu-și primeau raspunsul.


            Acum văd lucrurile diferit. Incep să mă împrietenesc cu ceea ce respingeam cu atâta forță la mine. Încep să mă uit la amânare ca la un drag amic care vine să îmi semnaleze nevoia de suport, sprijin și contact. Și în loc să mai activez schema complet disfuncțională de împingere a oricărei sarcini cât mai departe în viitor, îmi iau câteva momente de respiro și caut să intru în contact cu cineva drag, cu cineva lângă care mă pot simți în siguranță și intimitate.


            Procrastinarea și relaxarea sunt declanșate de două stări fiziologice diferite. Și lucrând cu corpul și respirația, ne putem muta sistemul nervos într-un loc sigur unde ne putem odihni și restaura. Și apoi, când suntem gata, putem începe munca pe care-o facem cu pasiune, compasiune și dragoste și cu sentimentul că oricât de dificil ar părea ce aveam de făcut, la final ne vom mulțumi nouă înșine.

 

Practici utile:

  • Opriți încercarea de fi productivi.

•Stabiliți un interval de timp în care să vă mențineți atenția focusată indiferent dacă finalizați sau nu sarcina.
• Faceți o plimbare și miscati-va pentru a readuce energia in corp.
•Conectati-vă cu cineva drag.
•Reduceți așteptarile de la perfect la calitativ.
•Plângeti, dormiți, îmbrățișați, asta va elimina tensiunea acumulată